Rezist setei de inspiratie, inganand sunetul singuratatii. Realitatea ma plaseaza intr-un cantec , ce nu se satura a rascoli umbre de demult. Infrunt statornic ... Renunt!
Prea usor, trec randul . . de parca destinul mi-ar fi dator. Nu exista pret.
Replica , lipseste. Poate fi numit "Ecou lipsa"?
Incerc.. sau mor reusind. Oare totul mi se intampla numai mie?
De ce dispare totul atunci cand nu mai exista lumina care sa-mi spulbere intunericul?
Oare niciodata nu o sa pot uita drumul spre casa?
Fara dovezi .. Stiu ca nu voi fi niciodata singur .. Iti apartin ,nu?Fara a fi nevoie sa-ti cer, primesc.Apari zambind , ca un vis frumos atunci cand micul meu univers se naruie.
Cu-asteptarea ta ma imbratisezi, fara dar si poate, asemeni stelelor ce strang la piept luna.
Sub acoperire , fiecare rasuflare.
Ma iubeste pentru ceea ce sunt.
de Neagu Tudorel
marți, 22 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)